Românii valoroşi au plecat din România din cauza căpuşelor mioritice şi se întorc tot din cauza aceloraşi căpuşe

Fiecare naţie a excelat în câte o activitate. Francezii au fost mari viticultori, portughezii şi vikingii au fost mari navigatori, maurii au fost mari piraţi, olandezii şi spaniolii au fost mari pictori. Dacă vrem neapărat să asociem o competenţă şi pentru români aceasta ar fi căpuşatul şi furatul. Românii s-au făcut remarcaţi cu această înclinaţie încă din vremea dacilor, aşa cum ne vorbeşte şi Herodot. Taţii daci primeau bani pentru copii vânduţi şi pentru fetele date ca neveste. Căpuşatul şi furatul s-au manifestat atât de puternic încât sunt vizibile cu ochiul liber chiar şi din satelit sau de pe Lună. De exemplu: dacă privim o fotografie cu suprafaţa României din anul 1989 şi una din anul 2020, nimeni nu poate să-şi dea seama că este vorba despre aceeaşi bucată de pamânt. Acest lucru este posibil din cauza acţiunii netulburată, depusă de către căpuşarii şi hoţii de păduri. O altă ispravă, care este cunoscută până şi celor de pe Lună, este faptul că din cauza corupţiei şi căpuşelor româneşti au fost distruse majoritatea vechilor întreprinderi româneşti, dipărând astfel majoritatea locurilor de muncă. Acest fapt a împins 5 milioane de români să-şi părăsească ţara pentru a-şi căuta de lucru în altă parte. În mod paradoxal, după 20 de ani de la părăsirea ţării, tot din cauza hoţilor şi a căpuşelor, majoritatea celor care au plecat sunt obligaţi să se reîntoarcă. La televizor, cei care se întorc acasă, cu lacrimi în ochi ne spun că au revenit răpuşi de dorul de ţară şi de familie. Un român care muncea în afară acum 20 de ani, rămânea cu 1000-1200 de euro în mână într-o lună. Acum, românii care lucrează înafară, se aleg cu jumătate din aceste sume. Diferenţa ajunge în buzunarele căpuşarilor români. Acest lucru s-a putut realiza în trei moduri:

Aceştia au baze de date complete cu românii care sunt nevoiţi să-şi găsească un loc de muncă înafară. După ce le iau bani pentru transport şi promisiunea de oferire a locului de muncă visat, mai apoi, explicând că angajatorul iniţial s-a răzgândit, în disperare de cauză le oferă un loc de muncă de două ori mai prost plătit. De fapt, în toate timpurile, românii nu au manifestat nicio preocupare pentru a veni cu contribuţii proprii la progrese tehnologice, culturale sau ştiinţifice, dar în schimb au excelat în a găsi soluţii geniale pentru însuşirea bunurilor altora sau a drepturilor cuvenite pentru munca altora. Să nu ne mai mândrim că suntem şi noi foarte buni la ceva, la furat şi la căpuşat. Noi mai existăm doar pe baza creşterii datoriei publice.