Aruncăm la gunoi 150 de inimi şi 300 de plămâni, dar de 30 de ani aruncăm şi mii de creiere sau caractere şi punem în faţă numai penali şi jeguri. De fiecare dată când România a trebuit să facă o alegere pentru o funcţie foarte importantă în instituţiile României, întotdeauna am făcut, parcă special, alegerea cea mai proastă. În '90, în locul Regelui, al lui Coposu şi al lui Raţiu, au fost aleşi cei mai nenorociţi oameni ai momentului. Traian Băsescu a fost de două ori primarul Bucureştiului şi de două ori preşedintele ţării, după care a fost dovedită crima că îl mai chema şi Petrov şi avea un frate căruia îi plăcea să stea la puşcărie, în timp ce Băse era preşedinte. De aceea el şi cu Boc au fost imediat înlocuiţi cu unii mult mai cinstiţi, mai capabili şi mai români (Brucanul creştinat-Ponta). Când am ales primarul Capitalei l-am preferat pe Oprescu în locul lui Blaga, fiindcă era de familie bună şi veche, mama şi tata erau generali de Securitate, iar el se juca cu aia în ţărână, cu prietenii de pe strada lui (din Primăverii), Nicu Ceauşescu, Serghei Mizil, Mădălin Voicu şi olteanul Neulander (Petre Roman). După ce Oprescu timp de două mandate a încălcat legea din toate poziţiile, ce să vezi, bucureştenii au vrut să schimbe clanul. S-au săturat de prăfuiţii securişti din Primăverii şi au zis să încerce şi cu clanurile din mahalalele Bucureştiului sau cu provincia. Şi atunci, românii, după ce au înroşit toată harta ţării, au zis ca şi la Bucureşti să înlocuiască treaba mică cu treaba mare şi l-au înlocuit pe hoţul de Sorinel cu şmechera de Gabi, căsătorită de PSD cu tartorul din mahalaua Voluntarilor, Pandele. Nici un candidat la Preşedinţie nu a propus o soluţie care cu adevărat să împingă România înainte. De exemplu, o soluţie de schimbare majoră a drumului pe care merge România ar fi: în final, preşedintele să fie stabilit de electori care să aibă măcar BAC-ul şi să nu fi fost cercetaţi penal, să nu se fi întors niciodată în partidul din care au plecat şi să nu fi fost dovediţi că au minţit vreodată în public sau în scris. De asemenea, orice demnitar sau funcţionar public la prima minciună să fie imediat demis. Adică să nu mai stabilească asistaţii, ignoranţii şi penalii cine va fi preşedinte, iar funcţionarii şi demnitarii să fie oameni cu caracter.