În România, ca la noi, la nimenea. Aici, un pădurar, un paznic, a fost pedepsit, omorât de către cei care ar fi trebuit să fie pedepsiţi pentru că furau ca în codru. La noi, frecvent, arde la pompieri, se sparge la poliţie, iar cimitirul este pe strada Învierii. Care este motivul pentru care nu poate fi şi la noi ca la alte popoare civilizate? Cine este de vină? Cine poate repara România? A fura lemne din pădure este un lucru deosebit de grav, având în vedere că în curând vom mai avea numai copacii bonsai din ghivece. Dacă cel care taie şi fură copacii României consideră că, pe deasupra, mai poate să şi ucidă pe cel al cărui serviciu este să păzească pădurile, înseamnă că acesta se bazează pe ceva. Din datele de până acum rezultă că paznicul nu a fost victima unui psihopat criminal, ci a unui grup infracţional. Înseamnă că românii sunt veşnic împărţiţi în două partide. Dacă vorbim de păduri, avem în opoziţie partidul proprietarilor de parcele împădurite şi la putere avem partidul celor care noaptea defrişează fără odihnă pădurile ţării. Cu siguranţă că cei care l-au ucis pe pădurarul cu trei copii, erau membri grei în partidul defrişărilor ilegale. Ei ştiau că chiar dacă vor fi prinşi peste 10 ani, peste încă alţi 10 ani vor fi aspru pedepsiţi prin prescrierea faptelor. Omorârea unui biet pădurar, singur la datorie, noaptea, într-o pădure, de către mai mulţi indivizi, este un comportament românesc de care am mai auzit pe meleagurile noastre. Această tragedie nu este rezultatul unei deraieri de moment a unui psihopat, este rezultatul cancerului cu metastaze al caracterului românesc. Din păcate, din această tragedie mai inţelegem ceva. Este evident că instituţiile statului, legislaţia şi justiţia, au creat cu bună ştiinţă condiţiile ca în aceste confruntări dintre paznicii pădurari şi defrişatorii de păduri, să câştige întotdeauna infractorii criminali, fără să dea socoteală mai apoi.