Inconştienţa noastră cea de toate zilele

Nu-i e bine vacii noastre, îi văd pielea pe băţ.

Într-o lună de zile vor veni vremuri foarte grele pentru România.

Vai de proştii care produc prea puţin şi fură prea mult.

Noi, când ne trebuie ceva, un pui congelat, un kg de ulei, un kg de orez, o găleată, obişnuim să votăm cu PSD-ul şi apoi să stăm cu mâna întinsă. Noi nu putem să producem ceva ce nu pot să realizeze alţii atât de bine ca noi astfel încât să-i facem pe unii să se simtă datori nouă şi să ne dea singuri banii pe care îi merităm. Atunci nu am mai avea nevoie să cerşim. Atunci nu ar mai creşte în fiecare an, cu miliarde, datoria externă.

Acum, de exemplu, toţi românii, cu urechea întinsă la televizor, îi cerem lui Tătaru să ne spună cu precizie data la care mai ridică diverse restricţii din multele etape de relaxare, ca şi cum noi, prin buna organizare, prin marele nostru devotament, prin online, de la domiciliu, de pe canapea, am reuşit să-l învingem definitiv pe micul corona. La ce ne mai trebuie nouă restricţii? Noi vrem la restaurant, noi vrem la mall.

Asta ca şi cum corona stă cu ochii pe Tătaru ca să afle când are voie să ne infecteze şi când nu. Dar la televizor mai sunt din păcate şi alte ştiri care ne anunţă lucruri foarte grave, atât de grave încât nu avem curaj să vorbim despre ele. Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre trei lucruri:

Toate cele de mai sus ne arată că coronavirusul este printre noi. El stă la pândă aşteptând să facem o mică greşeală ca să ne înhaţe. Iar pe cei care sunt persoane cu risc îi înhaţă în aşa fel încât nu le mai dă drumu' niciodată.

Lumea încă nu a înţeles că de astă dată nu mai este vorba de o epidemie care apare, ţine un timp şi apoi se opreşte singură şi dispare. Corona a venit pe planeta noastră fără să dea "Bună ziua", fără să ne ceară voie şi fără să ne spună că se instalează pentru mult timp. Pentru 1 milion de oameni deja corona va pleca de pe planeta albastră după ce acei oameni au şi plecat deja.

În inconştienţa noastră nu vedem sau ne facem că nu vedem că se mai întâmplă un lucru extraordinar de grav, poate cel mai grav. În România, puţini tineri mai fac şcoală cu adevărat. Ei scriu mereu, dar nu ca să publice volume de proză sau să redacteze propuneri de noi tehnologii. Toţi scriu încontinuu...mesaje. Dar dacă cei de la WhatsApp ar verifica automat corectitudinea gramaticală a mesajelor scrise de tinerii români, am vedea că este foarte mic numărul celor care scriu mesajele corect gramatical. Acesta este, cu siguranţă, cel mai grav cancer de sistem care mănâncă măruntaiele poporului român. La toate posturile TV se discută, de dimineaţă până seara, când ne relaxăm, dar niciodată nu se discută o listă de tineri care nu au avut niciodată o greşeală gramaticală în mesajele lor.

Şi când te gândeşti că numai într-o ţară cu mulţi cretini este posibil ca foarte mulţi oameni, pe care îi credeai serioşi şi sănătoşi la cap, să susţină fără ruşine că corona nici nu există, este o manipulare, este o teorie a conspiraţiei. Este lucrătura unuia, Bill Gates, care vrea neapărat să omoare miliarde de oameni ca să poată el respira un aer mai curat şi să aibă spaţiu mai mult pentru proprietăţile lui. Degeaba televiziunile arată Parisul gol, fără nici un om. Degeaba televiziunile arată camioanele militare pline cu sicrie, defilând ca la paradă pe Champs Elysees. Degeaba televiziunile arată spitalele din Italia, cu podeaua neagră din cauza sacilor de plastic, cu pacienţii de la ATI. Nu, românii ştiu ei mai bine, chiar fără bac, că nu este corona, este teoria conspiraţiei, este Bill Gates.

Corona ne-a mai dat încă o lovitură teribilă. A aşezat un zid de piatră între tineri şi învăţătorii şi profesorii lor. Toţi oamenii, cât trăiesc, au undeva în sufletul lor, păstrat cu grijă imaginea, amintirea unui învăţător sau a unui profesor datorită căruia şi-au ales o cale în viaţă. Oare de acum, oamenii de după corona vor avea în suflet toată viaţa amintirea că au avut internetul de la Digi sau de la Telekom?