Rostim cuvinte englezeşti pentru că, ... cu cuvinte româneşti nu avem nimic de spus

După Revoluţia din '90, prima mare pandemie care a atacat mortal fibra populaţiei române a fost schilodirea şi barbarizarea limbii române prin preluarea, fără nicio justificare, a unui număr imens de cuvinte englezeşti.

Niciodată în istoria acestor meleaguri nu a fost absorbită o cantitate atât de uriaşă de cuvinte englezeşti şi într-un timp atât de scurt (25 de ani).

Cuvintele englezeşti presărate printre cuvintele unui text românesc, din anul 2020, arată exact ca tatuajele, sau ca nişte plăgi purulente, prezente pe pielea unui ghiolban burtos la volanul unui BMW X6 intrând în garajul unei vile din Pipera.

De ce atâta grabă în batjocorirea şi distrugerea celor două singure lucruri de valoare pe care le mai avea poporul român: pădurile şi limba? Interesant că distrugerea au făcut-o extraordinar de rapid nişte indivizi care nu au avut nicio contribuţie la construirea lor. Distrugerea nu au făcut-o pădurarii care în secole au plantat puieţii, i-au udat şi le-au cules omizile, şi nici Coşbuc, Topârceanu, Eminescu şi Arghezi sau Rebreanu, care au trudit nopţile să făurească o limbă. "Mult e dulce şi frumoasă/Limba ce-o vorbim,/Altă limbă-armonioasă/Ca ea nu găsim...".

Distrugerea pădurilor este foarte uşor de explicat: ea a fost făcută de către corupţie, unul dintre cancerele milenare ale poporului român. Materializarea corupţiei s-a făcut prin braconierii ţinuţi în libertate de mafia pădurilor, din instituţiile României.

Distrugerea limbii române este mult mai greu de explicat. La prima vedere pare un fenomen normal şi explicabil, şi anume ar fi vorba de modernizarea limbii unui popor proaspăt intrat în UE. Asta la prima vedere. Pandemia care atacă limba română va avea consecinţe mult mai mortale decât pandemia Covid-19. Pentru acesta din urmă, adică pentru Covid-19, mai sunt şanse să se găsească rezolvări, nişte medicamente, vreo 2 vaccinuri. Un popor mai poate supravieţui şi fără bătrânii din azilele consumatoare de pensii contributive (nu speciale), dar un popor cu limba schilodită va cânta fals de acum încolo sute de ani în orchestra UE sau în corul planetar.

Să explicăm de ce românii şi-au distrus cu atâta ardoare şi plăcere limba lor. De multă vreme, în special după '90, populaţia românească, care mai rămăsese între graniţele actuale ale României, era în mare discordanţă cu forma şi conţinutul din frazele cuprinse între coperţile unor cărţi pe care scria Eminescu, Coşbuc, Topârceanu, Minulescu, Rebreanu, Panait Istrati, Ionel Teodoreanu, Radu Tudoran.

Limba românească, din cărţile de mai sus, de mult timp nu-i mai reprezenta deloc pe maneliştii care umpleau localurile, jeep-urile, Parlamentul, partidele, guvernele şi emisiunile TV. Aceiaşi manelişti lansează 98% dintre acele îndoite care se înfig în curul internauţilor care se află în treabă pe reţelele de socializare, în lipsa mersului la un serviciu.

Un ratat, când este rândul lui să se manifeste, ştie că atunci când face, spune sau scrie ceva, trebuie să existe şi un conţinut în acţiunea lui. Este foarte greu să avem un motiv serios atunci când ne manifestăm. Şi atunci, aproape toţi rataţii români apelează la aceeaşi tristă şmecherie. Sperând că interlocutorul nu ştie englezeşte, emite un şir aiurea de cuvinte fără noimă, în limba engleză. Probabil de aceea numele tuturor firmelor româneşti sunt redactate cu cuvinte englezeşti, aceasta deoarece mai toate firmele româneşti funcţionează de cel puţin 10 ani fără ca patronii să se fi hotărât definitiv asupra unui domeniu de activitate. Probabil de aceea patronii români au câte 3-4 firme cu nume englezeşti şi câte 3-4 Jeep-uri, la mâna a patra,tot cu nume englezeşti (Mini Cooper, Range Rover, Jeep Rangler).

Prezentăm mai jos câteva dintre cele mai îndrăgite emisii de cuvinte englezeşti ale afaceriştilor români care în urmâtoarele câteva zile vor reporni, cu siguranţă, economia aproape inexistentă: takeaway, targetare, boring, funny, grogy, loser, by the way, wow, topping, chef, make-up, have fun, advertising, call, date.

Patronul român, în timp ce face afaceri ilicite cu statul, scoate pe gură mai multe cuvinte englezeşti decât cuvinte româneşti şi asta, în mod paradoxal, din cauză că ştie nu are nimic de spus sau de prezentat.