25 de ani din viaţa lui Carmen Galin, un secret bine păzit

Cine a avut interes ca ultimii 25 de ani din viaţa artistei Carmen Galin să fie un secret bine păstrat? Până acum, în lumea artiştilor de teatru sau de cinema din România, acest caz este fără precedent. O artistă, o persoană publică extrem de cunoscută şi îndrăgită de public, fără nici un fel de zgomot şi fără valuri, ca şi cum un OZN ar fi dus-o în altă Galaxie, a dispărut total şi definitiv şi fără ca nimeni să o anunţe la "Persoane dispărute". Acest lucru este cu atât mai surprinzător cu cât aflăm abia acum, când ea nu mai este, că de fapt a fost tot timpul printre noi, într-o vilă din nordul Capitalei. În legătură cu dispariţia lui Carmen Galin din viaţa artistică şi publică se poate formula o listă lungă de întrebări la care deocamdată nu avem răspuns. Probabil că pentru foarte mulţi oameni, în aceşti 25 de ani, gândurile lor au fost populate, din când în când, de ochii şi buzele minunatelor personaje interpretate de unica Carmen Galin. Cine a avut interes ca viaţa noastră, scăldată în clar-obscurul PSD-ist, să se desfăşoare lipsită de bucuria râsului nevinovatei Carmen Galin? Ne vin în minte mai multe desfăşurări ale evenimentelor pentru care nu putem găsi o explicaţie:

Presa şi televiziunile, media au nişte obligaţii faţă de public, mai ales în cazul persoanelor cunoscute şi foarte simpatizate. Publicul plăteşte ca să fie informat. Vedem, încă o dată în plus, că până şi plecarea de pe scena vieţii, fără aplauze, a mult îndrăgitei Carmen Galin s-a desfăşurat în deplină conformitate cu principiul numărul doi care guvernează viaţa românului (p'afară'i vopsit gardu' şi'nauntru'i leopardu'). Principiul numărul unu, din păcate, îl ştim cu toţii: "să moară capra vecinului".